„Am postit trei zile, iar azi am fost şi ne-am împărtăşit”, spune Olga, o adolescentă de vreo 15 ani.„Părintele m-a întrebat cum mă cheamă, apoi a citit o rugăciune şi mi-a zis să nu mai fac alte păcate, adică să nu mai spun minciuni şi să ascult profesorii”, îmi zâmbeşte un băiat de zece ani pe nume Eugen.
Pe copiii de la Gimnaziul Internat Nr.2 din capitală i-am găsit la Sfânta Împărtăşanie. Într-o bisericuţă mică, amenajată în cadrul şcolii, părintele Andrei ţine în fiecare duminică slujbe pentru cei aproape 100 de copii din grupa duminicală. Aceşti copii, spre deosebire de alţi aproximativ 400, nu părăsesc internatul, căci nu au la cine pleca. Ei spun că în afară de slujbe, mai au şi ore biblice în timpul cărora instructorii organizaţiei „Misiunea fără frontiere” le vorbesc despre lucruri comune tuturor confesiunilor. În şcoala-internat de pe strada Grenoble din sectorul Botanica locuiesc aproximativ 500 de copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 18 ani. Unii dintre ei provin din familii social-vulnerabile, alţii au ambii părinţi în viaţă, dar din diferite motive nu locuiesc împreună. Sunt şi dintre acei care nu au nici părinţi, nici rude şi nici tutore. Copiii care au familii pleacă de sărbători acasă, ceilalţi rămân în internat. Galina Procop, directoarea şcolii, spune că de sărbători la internat rămân copiii orfani, cei care nu au casă şi cei a căror părinţi sunt plecaţi peste hotare. „În acest an de Paşti vor rămâne în jur de 80 de persoane”, precizează ea. „Merită să le organizăm copiilor o sărbătoare aşa cum şi-o doresc ei, cu multe bucate şi dulciuri. Sigur, se deosebesc petrecerile de acasă, unde poţi să te aşezi la masă când doreşti şi cele de la internat, unde copiii mănâncă doar la anumite ore. Nu ne putem permite luxul să le oferim copiilor masă festivă de trei ori, de aceea seara ei au o cină obişnuită», a mai spus directoarea. Chiar şi aşa, copiii care rămân în internat de sărbători spun că se simt bine. „Ne trezim dimineaţa, mergem la slujbă, apoi ne spălăm cu ouă roşii pe faţă. După care noi, fetele, ajutăm bucătarul. Când sună clopoţelul, ne adunăm cu toţii la masă. La amiază deja suntem liberi. Cei care au rude în oraş merg în ospeţie, restul rămân în internat”, povesteşte Irina, o altă adolescentă. „În ziua de Paşti primim diferite cadouri – păsculiţe, ouă, dulciuri. Unii dintre noi primesc şi haine, dar aceasta se întâmplă mai rar”, spune Denis, băiatul numit de colegii săi „îndrăzneţul”.Reieşind din bugetul şcolii, meniul pentru o zi a unui copil nu depăşeşte 18 lei. Iată de ce în ajunul sărbătorilor directorii acestor instituţii sunt mereu în căutarea finanţatorilor. De cele mai multe ori, aceştia sunt agenţi economici, funcţionari publici, chiar şi câte un demnitar le mai trece uneori pragul. Galina Procop spune că atunci când aceştia uită de internat, ea porneşte singură în căutarea lor. A fost refuzată foarte rar, de cele mai multe ori reuşeşte să obţină fondurile necesare. Au fost cazuri când le-a putut oferi copiilor câte doi mici, trei ouă în loc de unul şi câte o păsculiţă. «Masa de revelion, de exemplu, ne-a costat 150$ pentru 80 de persoane. E puţin, dar copiii au fost mulţumiţi. De aceea unii copii care pleacă zilnic acasă, preferă de sărbători să rămână aici». Bineînţeles, în internat condiţiile sunt diferite de cele pe care le are un copil în familie, îmi spune directoarea. «Dacă într-o farfurie sunt 12 roşii, iar ei sunt patru la o masă, copilul ştie din start că doar trei sunt ale lui. Cu toate că doar de sărbători copiii gustă banane, portocale, ceapă verde şi alte legume proaspete pe care le consideră rarităţi».
Pentru îmbrăcăminte statul alocă câte 200 de lei pe an pentru fiecare copil. Iată de ce şi în cazul hainelor se apelează din nou la sponsori. Directoarea spune că lucrează de mai mulţi ani cu câteva organizaţii străine (una italiană, „IRFF ONLUS” şi alta americană „CERI”). Misiunile străine au statut de părinţi adoptivi la distanţă, care vin în vizită de sărbători, ajută copiii cu cele necesare. „Recent au fost doi italieni care supraveghează doi băieţi. Au fost împreună la piaţă şi le-au cumpărat haine şi încălţăminte. Dar noi ştim necesităţile fiecărui copil, de aceea, de Sfintele Sărbători de Paşti le vom dărui şi ceva hăinuţe - cineva va primi un costum sportiv, cineva o pereche de pantofi”.
Nu mi-au spus prea multe despre ce-şi doresc ei în ajunul sărbătorilor pascale. La întrebările mele îmi zâmbeau stânjeniţi, strângând din umeri. În ochii lor, însă, se putea citi clar dorul de cineva drag şi dorinţele neâmplinite deocamdată.
