Pe  copiii de la Gimnaziul Internat Nr.2 din capitală i-am găsit la Sfânta Împărtăşanie. Într-o bisericuţă mică, amenajată în cadrul şcolii, părintele Andrei ţine în fiecare duminică slujbe pentru cei aproape 100 de copii din grupa duminicală. Aceşti copii, spre deosebire de alţi aproximativ 400, nu părăsesc internatul, căci nu au la cine pleca. Ei spun că în afară de slujbe, mai au şi ore biblice în timpul cărora instructorii organizaţiei „Misiunea fără frontiere” le vorbesc despre lucruri comune tuturor confesiunilor.  În şcoala-internat de pe strada Grenoble din sectorul Botanica locuiesc aproximativ 500 de copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 18 ani. Unii dintre ei provin din familii social-vulnerabile, alţii au ambii părinţi în viaţă, dar din diferite motive nu locuiesc împreună. Sunt şi dintre acei care nu au nici părinţi, nici rude şi nici tutore. Copiii care au familii pleacă de sărbători acasă, ceilalţi rămân în internat. Galina Procop, directoarea şcolii, spune că de sărbători la internat rămân copiii orfani, cei care nu au casă şi cei a căror părinţi sunt plecaţi peste hotare. „În acest an de Paşti vor rămâne în jur de 80 de persoane”, precizează ea.  „Merită să le organizăm copiilor o sărbătoare aşa cum şi-o doresc ei, cu multe bucate şi dulciuri.  Sigur, se deosebesc petrecerile de acasă, unde poţi să te aşezi la masă când doreşti şi cele de la internat, unde copiii mănâncă doar la anumite ore. Nu ne putem permite luxul să le oferim copiilor masă festivă de trei ori, de aceea seara ei au o cină obişnuită», a mai spus directoarea.  Chiar şi aşa, copiii care rămân în internat de sărbători spun că se simt bine.  „Ne trezim dimineaţa, mergem la slujbă, apoi ne spălăm cu ouă roşii pe faţă. După care noi, fetele, ajutăm bucătarul. Când  sună clopoţelul, ne adunăm cu toţii la masă. La amiază deja suntem liberi. Cei care au rude în oraş merg în ospeţie, restul rămân în internat”, povesteşte Irina,  o altă adolescentă. „În ziua de Paşti primim diferite cadouri – păsculiţe, ouă, dulciuri. Unii dintre noi primesc şi haine, dar aceasta se întâmplă mai rar”, spune Denis, băiatul numit de colegii săi „îndrăzneţul”.Reieşind din bugetul şcolii, meniul pentru o zi a unui copil nu depăşeşte 18 lei. Iată de ce în ajunul sărbătorilor directorii acestor instituţii sunt mereu în căutarea finanţatorilor. De cele mai multe ori, aceştia sunt agenţi economici, funcţionari publici, chiar şi câte un demnitar le mai trece uneori pragul. Galina Procop spune că atunci când aceştia uită de internat, ea porneşte singură în căutarea lor. A fost refuzată foarte rar, de cele mai multe ori reuşeşte să obţină fondurile necesare. Au fost cazuri când le-a putut oferi copiilor câte doi mici, trei ouă în loc de unul şi câte o păsculiţă. «Masa de revelion, de exemplu, ne-a costat 150$ pentru 80 de persoane. E puţin, dar copiii au fost mulţumiţi. De aceea unii copii care pleacă zilnic acasă, preferă de sărbători să rămână aici». Bineînţeles, în internat condiţiile sunt diferite de cele pe care le are un copil în familie, îmi spune directoarea. «Dacă într-o farfurie sunt 12 roşii, iar ei sunt patru la o masă, copilul ştie din start că doar trei sunt ale lui. Cu toate că doar de sărbători copiii gustă banane, portocale, ceapă verde şi alte legume proaspete pe care le consideră rarităţi».

Pentru îmbrăcăminte statul alocă câte 200 de lei pe an pentru fiecare copil. Iată de ce şi în cazul hainelor se apelează din nou la sponsori. Directoarea  spune că lucrează de mai mulţi ani cu câteva organizaţii străine (una italiană, „IRFF ONLUS” şi alta americană „CERI”). Misiunile străine au statut de părinţi adoptivi la distanţă, care vin în vizită de sărbători, ajută copiii cu cele necesare. „Recent au fost doi italieni care supraveghează doi băieţi. Au fost împreună la piaţă şi le-au cumpărat haine şi încălţăminte. Dar noi ştim necesităţile fiecărui copil, de aceea, de Sfintele Sărbători de Paşti le vom dărui şi ceva hăinuţe -  cineva va primi un costum sportiv, cineva o pereche de pantofi”.

Nu mi-au spus prea multe despre ce-şi doresc ei în ajunul sărbătorilor pascale. La întrebările mele îmi zâmbeau stânjeniţi, strângând din umeri. În ochii lor, însă, se putea citi clar dorul de cineva drag şi dorinţele neâmplinite deocamdată.

Îmi vine greu la anii mei, dar, de obicei, merg în Centru pentru a asculta slujbele de duminică. Acolo bisericile nu sunt atât depline ca aici”. Lipsa de locaşe sfinte o simt nu doar enoriaşii, ci şi laicii. “Oamenii nu trebuie să stea înghesuiţi când se roagă şi aprind o lumânare”, spune protoiereul Roman Surugiu de la Biserica “Sfвntul Mare Mucenic Dimitrie”.  “În Romвnia, fiecare cartier din oraşele mari îşi are propria biserică. Astfel,preotul îşi cunoaşte foarte bine enoriaşiişi se simte mai aproape de ei. Le poate da sfaturi şi canoane pe măsură, deoarece cunoaşte în profunzime problemele lor .Din păcate, acest lucru este mai greu de realizat în cazul nostru, fiindcă avem puţine biserici”.

]De ce nu se construiesc biserici pentru ca oamenii să aibă unde se ruga, l-am оntrebat pe părintele Gheorghe Ioniţă, care de mai mult timp încearcă să construiască o biserică la Porţile Oraşului. “De aproape doi ani încercăm cu mirenii să construim un lăcaş sfвnt aici la Botanica, pe strada Valea Crucii 8, dar suntem încă la etapa de proiect. Cauza? Cred că este birocraţia! După ce am înaintat la Primărie toate actele necesare, după ce am adunat aproximativ 300 de semnături, de două ori mai mult decât era cazul, pentru a putea obţine teren pentru construcţie,aflăm că proiectul nostru stă rătăcit undeva la Direcţia Arhitectură şi Urbanism.Când i-am întrebat despre cauza reţinerii, mi-au raspuns că nu au primit nici un fel de indicaţii de mai sus”, îşi începe istoria părintele Gheorghe Ioniţă.“Mai t’rziu, continuă el, am aflat că terenul solicitat de noi, care trebuia să fie acordat gratuit de Primărie a fost scos în vânzare. După mai multe disensiuni încadrul Primăriei, Eugenia Stârcea, consilierul municipal care s-a pronunţat împotriva vânzării, a reuşit totuşi să păstreze lotul. Astfel a trecut mai mult de un an. După mai multe aşteptări, am ajuns la primar. Dumnealui mi-a promis că va rezolva rapid problema, dând indicaţii la telefon chiar în acel moment, dar din păcate, procedura este lungă şi mai este nevoiede timp”.

Solicitat să comenteze cauza reţinerii, Gheorghe Furtună, specialist în arhitectură şi urbanism a declarat că terenul cu pricina este foarte mic pentru ca să se construiască un locaş sfânt: ”Din câte îmi amintesc, acolo sunt doar şase ari, iar pentru o biserică este nevoie de cel puţin 16. În plus, locul nu este chiar atât de bun; biserica are nevoie de un amplasament special – altar spre răsărit, construcţii adiţionale etc. Deoarece viitoarea biserică ar putea fi foarte aproape de blocurile de la Porţile Oraşului, se va vedea doar dintro singură direcţie, ceea ce este iaraşi în detrimentul locaşului; pe acest loc ar fi mai binevenit un teren pentru copii decât un obiect de cult”, a spus GheorgeFurtună. 

De fapt, construcţia unei biserici presupune mai multe etape de lucru. În primul rând este nevoie de o Comunitate Creştin Ortodoxă alcătuită din cel puţin 20 de enoriaşi care întocmesc un proces verbal pe care îl înaintează Serviciului de Stat pentru Culte. La proces se anexează certificatul de înregistrare şi decizia Mitropoliei. După aceasta, proiectul şi un şir de alte acte (cereri, certificate, schiţe etc.) sunt examinate de cel puţin două comisii de specialitate – Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, apoi de Direcţia Juridică, ca în ultimă instanţă să fie aprobat de Consiliul Municipal. Părintele Gheorghe speră, totuşi, că va reuşi. ”Am fost nu de mult la Direcţia Arhitectură şi acolo mi-au promis că situaţia se va rezolva, doar că este nevoie de schiţa bisericii. Pentru aceasta m-am adresat la Facultatea de Arhitectură şi Urbanistică din cadrul Universităţii Tehnice şi cred că în viitorul apropiat voi reuşi să prezint schiţa la Primărie”. Eugenia Stвrcea, consilierul municipal, este însă mai puţin optimistă. “Problemas-ar putea rezolva şi fără planul bisericii. Dar lucrurile se tergiversează foarte mult şi nu este clar când va fi permisă construcţia bisericii”. O altă problemă, în opinia ei, este dezvoltarea haotică a oraşului,precum şi lipsa unui plan general dearhitectură, care ar prevedea construcţia bisericilor pentru fiecare sector оn parte. Schiţa bisericii este necesară totuşi, consideră Gheorghe Furtună, deoarece “Consiliul Municipal, care alocă terenurile, trebuie să cunoască în detaliu planul construcţiei. Arhitectorul care va face schiţa acestui edificiu trebuie să stabilească de câte construcţii adiţionale arenevoie biserica, cât de mare va fi şi pentru câţi oameni. În caz contrar lotul nu va fi atribuit”.

Chiar dacă mai are încă multe obstacole de trecut, părintele Gheorghe spune că deja îşi imaginează bisericuţa de aproximativ 25 metri pătraţi, construită în stil brâncovenesc. A găsit chiar şi oameni de bună credinţă care sunt gata să-l ajute la zidirea acestui locaş. ”Pentru a ridica o biserică mică după cum mi-o imaginez eu este nevoie de aproximativ trei milioane de lei şi cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să începem construcţia toamna viitoare”. Biserica va face parte din Mitropolia Basarabiei şi va avea două hramuri: “Înălţarea Domnului” şi “ Cuviosul Daniil Sihastrul”.Chiar dacă va fi subordonată Mitropoliei Basarabiei, slujbele se vor petrecepe rit vechi.  

1 decembrie 2006

Primarul interimar al Chişinăului, Vasile Ursu, a fost numit în funcţia de Ministru al Transporturilor al Republicii Moldova, în locul lui Miron Găgăuz, care şi-a dat demisia, incepe stirea de pe bbc.ro .

 iarasi eu

 intr-un moment de mare concentrare intelectuala

  in statie

Site-ul Wikipedia defineste weblogurile drept o publicatie web ce contine articole periodice, de obicei cu caracter personal, asemenea unui jurnal, cu ordine cronologica inversa.  Scopul blogurilor variaza – de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitor companii. De asemenea ele variaza si in functie de autor – de la unul singur la o comunitate intreaga. Multe webloguri permit utilizatorilor sa lase comentarii publice, care pot crea la o comunitate de cititori centrata in jurul blogului.

Unul dintre cele mai populare site-uri care permite crearea blogurilor este wordpress.com . Descizindu-l gasesti in prima pagina start a blog in a second; accesezi si gasesti numele de utilizator si e-mail-ul pe care trebuie sa le notezi, in urmatoarea pagina trebuie sa intitulezi blogul si sa te loghezi.
Alte site-uri: a.blog.ro, eBlogs.ro , Roportal .